tort definitie

18 definiții pentru tort

TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.
TÓRTĂ s. f. v. tort2.
TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.
TÓRTĂ s. f. v. tort2.
TORT2, torturi, s. n. Un fel de prăjitură făcută de obicei din straturi suprapuse de aluat și de cremă. – Variantă: tórtă s. f.
TÓRTĂ s. f. v. tort2.
tort s. n., pl. tórturi
tort (fir tors, țesătură, prăjitură) s. n., pl. tórturi
TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)
TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].
TÓRTĂ s.f. v. tort.
TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)
TORT2 ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte
tortă f. prăjitură în formă de turtă: tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].
2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.
*tórtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan.
TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)
cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.

tort dex

Intrare: tort (prăjitură)
tortă substantiv feminin
tort substantiv neutru