TITRÁT, -Ă, titrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 2. Adj. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză. – Din fr. titré.

TITRÁT, -Ă, titrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior. 2. Adj. (Despre soluții) A cărei concentrație a fost determinată prin analiză. – Din fr. titré.

TITRÁT2, -Ă, titrați, -te, adj. Care a fost supus operației de titrare.

TITRÁT1, -Ă, titrați, -te, adj. (Mai ales substantivat) Care a obținut un titlu în urma absolvirii unei instituții de învățămînt superior. Sînteți în birou trei șefi de masă; rămîne un șef la toate mesele și un șef de birou, și-nțelegi bine, dumneata ca netitrat... CARAGIALE, M. 226.

titrát (ti-trat) adj. m., s. m., pl. titráți; adj. f., s. f. titrátă, pl. titráte

titrát adj. m., s. m. (sil. -trat), pl. titráți; f. sg. titrátă, pl. titráte

TITRÁT adj., s. v. licențiat.

TITRÁT, -Ă adj. 1. (adesea s.) Care a obținut un titlu universitar. 2. (Despre soluții) A căror concentrație a fost determinată prin analiză. [< titra, după fr. titré].

TITRÁT, -Ă adj. 1. (și s.) care a obținut un titlu universitar. 2. (despre soluții) a cărei concentrație a fost determinată prin analiză. 3. (despre filme) tradus. (după fr. titré)

TITRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut un titlu (universitar, științific etc.) în urma absolvirii unor cursuri speciale. [Sil. ti-trat] /v. a titra

titrat a. care posedă un titlu.

*titrát, -ă adj. și s. (fr. titré). Care posedă un titlu academic (licențiat, doctor, inginer).

TITRAT adj., s. licențiat. (Un tînăr ~.)