TÍMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. – Din fr. thymus.

TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.

TÍMUS s. m. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui. Hormonii timusului exercită o influență asupra creșterii și dezvoltării oaselor. ANATOMIA 247.

tímus s. n.

tímus s. n.

TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].

TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)