TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.

termoacústică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacústicii

termoacústică s. f. (sil. -mo-a-), g.-d. art. termoacústicii

TERMOACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. [Cf. fr. thermo-acoustique].

TERMOACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. (< fr. thermo-acoustique)