TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa.

TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa.

TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amînare, tărăgăneală.

tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri

tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversării; pl. tergiversări

TERGIVERSÁRE s. 1. v. amânare. 2. tărăgănare, tărăgăneală. (Ce e această ~?)

TERGIVERSÁRE s.f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; tărăgănare, amânare; temporizare. [< tergiversa].

TERGIVERSARE s. 1. amînare, tărăgănare, (rar) tergiversațiune. (~ rezolvării unei probleme.) 2. tărăgănare, tărăgăneală. (Ce e această ~?)