TAPISERÍE1, (1, 2) tapiserii, s. f. 1. Țesătură decorativă din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Tehnica și arta executării unor asemenea țesături. 3. Meseria tapiserului. – Din fr. tapisserie.

TAPISERÍE2 s. f. v. tapițerie.

TAPISERÍE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Țesătură din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Partea tapisată a unei mobile. [Var.: tapițeríe s. f.] – Din fr. tapisserie.

TAPIȚERÍE2 s. f. v. tapiserie.

TAPISERÍE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mînă cusut pe canava, cu lînă sau cu mătase; draperie sau orice obiect lucrat în acest fel. Ascunde-te acolo în astă-sară... după o tapiserie, unde vei voi. NEGRUZZI, S. III 424. Mari tapiserii de China. GOLESCU, Î. 153. 2. Partea tapisată a unei mobile. – Variantă: tapițeríe s. f.

TAPIȚERÍE1 s. f. v. tapiserie.

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi, art. tapiseríile

tapiseríe (broderie, țesătură) s. f., art. tapisería, g.-d. art. tapiseríei; pl. tapiseríi art. tapiseríile

TAPISERÍE s.f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 2. Parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). [Gen. -iei, var. tapițerie (3) s.f. / < fr. tapisserie].

TAPISERÍE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

TAPIȚERÍE2 elem. tapiserie.

TAPISERÍE tapiseríi f. 1) Lucru de mână cusut pe canava după conturul unui desen (cu fire de lână sau de mătase). 2) Țesătură ornamentală folosită la acoperirea pereților sau a mobilei. 3) Îmbrăcăminte a unei mobile, realizată din astfel de țesătură. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperită cu asemenea țesătură. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr. tapisserie).

*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.