tălpig definitie

22 definiții pentru tălpig

TĂLPÍC s. m., s. n. v. tălpig.
TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig.
TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m., s. n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig.
TĂLPÍC s. m. și. n. v. tălpig.
TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig.
TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m. și n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig.
TĂLPÍC s. n. v. tălpig.
TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig.
TĂLPÍG, (1, 2, 3) tălpige, s. n., (4) tălpigi, s. m. (Și în forma tălpic) 1. Fiecare din cele două pedale de la războiul de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; iapă. De-ai ști călca pe tălpig Cum ști câta la voinic. MARIAN, S. 68. Mie-mi trebui țesătoare Fata ta-i scurtă-n picioare, Nu ajunge la tălpige De nu i-oi pune cîrlige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435. 2. (Rar) Fiecare din cele două suporturi laterale curbate, cu care sînt prevăzute unele scaune care nu au picioare. Se legăna în scaunul ei pe tălpige. GALAN, Z. R. 180. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stîlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. 3. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Pe cînd îi lucra tălpicele, eu – nerăbdător – îl zoream. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. 4. Încălțăminte rudimentară, alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele, care se petrece pe deasupra labei piciorului. [Turcoaicele] s-au înălțat din tălpigii lor, lungindu-se în șalvarii de stambă roșie. SADOVEANU, O. L. 140. – Variante: tălpíc s. n., tălpícă (PAMFILE, I. C. 276) s. f.
tălpíc (șosetă) s. m., pl. tălpíci
tălpíg2 (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpíge
tălpíg1 (încălțăminte) s. m., pl. tălpígi
tălpíg (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpíge
tălpíg (încălțăminte, un fel de șosete) s. m., pl. tălpígi
TĂLPÍG s. v. năsălie, pedală, potlog, scâlcează.
TĂLPÍG s. 1. v. talpă. 2. iapă, schimbător, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scândurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 3. pedală, (reg.) scândureană. (~ la războiul de țesut.)
TĂLPÍG1 ~ge n. 1) Obiect de încălțăminte rudimentară constând dintr-o talpă de lemn și o curelușă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 2) Șosetă scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. /talpă + suf. ~ig
TĂLPÍG2 ~ge n. 1) Fiecare dintre pedalele unui război de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele. 2) Fiecare dintre tălpile unei sănii. /talpă + suf. ~ig
tălpícă și -ígă f., pl. ĭ (dim. d. talpă). Pedală, pĭesă de apesat cu talpa la o mașină (de ex., la războĭu de țesut, la scăunoaĭe, la piano ș.a.). Skiŭ, lungă talpă de lemn p. patinat. V. potnog.
tălpig s. v. NĂSĂLIE. PEDALĂ. POTLOG. SCÎLCEAZĂ.
TĂLPIG s. (TEHN.) 1. talpă, (rar) patină, (pop.) fălcea, (reg.) tălpeț, (Olt. și Munt.) plaz. (~ la sanie.) 2. iapă, schimbător, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scîndurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 3. pedală, (reg.) scîndureană. (~ la războiul de țesut.)
tălpi s. v. CĂLCĂTOR. TALPĂ.

tălpig dex

Intrare: tălpig
tălpică substantiv feminin
tălpic 2 pl. -i substantiv masculin
tălpic 1 pl. -e substantiv neutru
tălpig 2 pl. -i substantiv masculin
tălpig 1 pl. -e substantiv neutru