SURMENÁJ, surmenaje, s. n. Stare de oboseală extremă a omului (sau a unui organ al său), ca urmare a unui efort excesiv și prelungit; surmenare. Trebuie să evităm cu atenție orice ar putea să ducă la surmenajul și slăbirea inimii. ANATOMIA 65.

SURMENÁJ, surmenaje, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, în urma unui efort excesiv și prelungit. – Fr. surmenage.

SURMENÁJ s. v. extenuare.

SURMENÁJ s.n. Stare de oboseală extremă, de istovire, cauzată de obicei de un efort prelungit. [< fr. surmenage].

SURMENÁJ s. n. stare de oboseală extremă, fizică sau intelectuală, cauzată de un efort excesiv sau prelungit. (< fr. surmenage)

surmenaj n. exagerarea muncii fizice sau intelectuale. (= fr. surménage).

*surmenáj n., pl. e și urĭ (fr. surmenage). Sleirea (istovirea) puteriĭ intelectuale saŭ fizice.

SURMENAJ s. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (O stare de total ~.)