STRUJEÁ, strujele, s. f. (Regional) Fîșie de lemn luată cu rindeaua sau cu strungul; strujitură. Pun întîi strujele, apoi așchii subțiri... ca să facă ceva jăratic. PAMFILE, S. T. 63. ◊ Fig. O strujea de vis mi-a fost merinde Un crîmpei de crez prin îndoieli. BENIUC, V. 9.

STRUJEÁ s. v. strujitură.

strujeá, strujéle, s.f. (reg.) 1. bucată subțire tăiată sau ruptă din ceva; felie subțire de pâine; scrijea. 2. așchie de lemn, talaș, geluitură, șpan.

strujeá f., pl. ele. (d. a struji). Vest. Surcică din lovitura toporului orĭ securiĭ.

strujea s. v. STRUJITURĂ.