STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] – Stră- + vedea.

străvedeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străvăd, 1 pl. străvedém; conj. prez. 3 sg. și pl. străvádă

STRĂVEDEÁ vb. v. întrevedea, întrezări, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, transpărea.

A STRĂVEDEÁ străvăd tranz. rar (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a zări printre alte elemente; a întrevedea; a întrezări. /stră- + a vedea

A SE STRĂVEDEÁ mă străvăd intranz. rar 1) A se vedea neclar (prin ceață, printre nori etc.). ◊ Slab de se străvede se zice despre cineva care este foarte slab. 2) fig. A se face văzut; a ieși la iveală; a se vădi; a se releva. /stră- + a vedea