STOPÁT¹ s. n. Faptul de a stopa²; stopare². – V. stopa².

STOPÁT¹ s. n. Faptul de a stopa²; stopare². – V. stopa².

STOPÁT s. stopaj, stopare. (~ul unei țesături rupte.)

STOPÁT s.n. Acțiunea de a stopa² și rezultatul ei; stopaj. [< stopa].

STOPÁT s. n. faptul de a stopa; stopare², stopaj. (< stopa)

STOPAT s. stopaj, stopare. (~ unei țesături rupte.)