STOLNICÍE, stolnicii, s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.

STOLNICÍE s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.

!stolnicíe s. f., art. stolnicía, g.-d. stolnicíi, art. stolnicíei; pl. stolnicíi, art. stolnicíile

stolnicíe s. f., art. stolnicía, g.-d. art. stolnicíei; pl. stolnicíi

STOLNICÍE f. ist. 1) Funcție de stolnic. 2) Durata acestei funcții. /stolnic + suf. ~ie

stolnicíe s.f. (înv.) 1. slujba, funcția stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. 2. instituție administrativă care se afla sub conducerea stolnicului; clădire în care se afla această instituție.

stolnicíe f. Calitatea de stolnic. Locu unde lucra el.