STELÁR¹, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stele (pl. lui stea) + suf. -ar.

STELÁR², -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ◊ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.

STELÁR¹, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar.

STELÁR², -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ◊ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.

STELÁR², -Ă, stelari, -e, adj. 1. Al stelelor, de stele. Orașul era scăldat în lumină ireală, lumină stelară. C. PETRESCU, Î. II 119. ◊ Astronomie stelară = ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor. Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile pe bolta cerească. 2. În formă de stea. 3. (Neobișnuit) Plin de stele; înstelat. In noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.

STELÁR¹, stelari, s. m. Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. În hămăitul întărîtat al unui cîne, pătrunseră într-o ogradă. Vasile apăra steaua cu bățul, – și clopoțelul sună sfios la ferestre... - Primiți stelari, întrebă Vasile? SADOVEANU, O. VII 343.

stelár¹ adj. m., pl. stelári; f. steláră, pl. steláre

stelár² (rar) s. m., pl. stelári

stelár adj. m., pl. stelári; f. sg. steláră, pl. steláre

stelár s. m., pl. stelári

STELÁR adj. (ASTRON.) sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)

STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire].

STELÁR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)

STELÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea. /<fr. stellaire

stelár, stelári, s.m. 1. (înv.) astrolog. 2. (pop.) colindător cu steaua.

stelar a. ce ține de stele: lumină stelară.

1) stelár m. (d. stea, stele). Băĭat care umblă cu steaŭa (VR. 3, 3, 176).

2) *stelár, -ă adj. (lat. stellaris). De stea, al stelelor: lumina stelară.

STELAR adj. sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)