SPÁTE, spate, s. n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare. ◊
Loc. adv. În (sau
pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare.
Pe spate =
a) culcat cu fața în sus;
b) spre ceafă.
Din (sau
la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ◊
Expr. A întoarce (cuiva)
spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent.
A-l strânge pe cineva în spate =
a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva;
b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil.
A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar.
A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție.
A da (un pahar cu băutură)
pe spate = a bea repede și dintr-odată, pe nerăsuflate.
A arunca ceva pe (sau
în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (
Fam.)
Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (
1); probă sportivă de înot care folosește acest procedeu.
2. Parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formațiuni etc. opusă direcției spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (
1). ♦ Ceea ce se află în spatele (
2) unei așezări, unui obiect etc.
3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [
Pl. și:
spete] –
Lat. spathae (
pl. lui
spatha). SPÁTE, spate, s. n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare. ◊
Loc. adv. În (sau
pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare.
Pe spate =
a) culcat cu fața în sus;
b) spre ceafă.
Din (sau
la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ◊
Expr. A întoarce (cuiva)
spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent.
A-l strânge pe cineva în spate =
a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva;
b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil.
A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar.
A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție.
A da (un pahar cu băutură)
pe spate = a bea repede și dintr-o dată, pe nerăsuflate.
A arunca ceva pe (sau
în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (
Fam.)
Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (
1); probă sportivă de înot care folosește acest procedeu.
2. Parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formații etc. opusă direcției spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (
1). ♦ Ceea ce se află în spatele (
2) unei așezări, unui obiect etc.
3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [
Pl. și:
spete] –
Lat. spathae (
pl. lui
spatha).
SPÁTE, spate și
spete, s. n. (La
pl. cu valoare de
sg.)
1. Partea de dindărăt a corpului omenesc, de la gît pînă la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzînd regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare.
V. spată3. Oamenii stăteau cu spatele la zid. DUMITRIU, N. 156.
Un graur s-a desprins din stol și s-a lăsat pe spatele lui Joian, care-l poartă, îngăduitor, ca pe un prieten. GÎRLEANU, L. 39.
Oleoleo, ciocoi bogate! Ici de-ai trece din păcate, Să-ți arunc doi glonți in spate. ALECSANDRI, P. A. 54. ◊
Fig. Stăteam... pironit cu privirea pe spatele goale și fugătoare ale unei șăgalnice unde. HOGAȘ, M. N. 56. ◊
Loc. adv. În spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare.
Ducea un sac in spate. DUMITRIU, N. 88.
Și zicînd aceste... își ia ranița în spate și pușca de-a umăr. CREANGĂ, P. 307.
Robinson, luînd broasca în spate, au dus-o acasă. DRĂGHICI, R. 85. (În contexte figurate)
Eu... port două sute de ierne în spate. NEGRUZZI, S. I 245.
Pe spate =
a) culcat cu fața în sus.
Stătea pe spate cu mîinile sub cap. DUMITRIU, N. 133.
Cei mai mulți dintre bolnavi dormeau, unii pe-o coastă, alții pe spate. SADOVEANU, O. VI 118;
b) înapoi, spre ceafă.
Ea se prinde de grumazu-i cu mînuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul. EMINESCU, O. I 154.
Întinsese capul înainte, urechile le lăsase pe spate. NEGRUZZI, S. I 42.
Din (sau
la, pe la, de la, în) spate (sau
din, la etc.
spatele cuiva) = în (sau din) urmă (sau în, din urma cuiva), înapoia cuiva
Cu această suflare rece în spate și pe subt fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în tăcere. SADOVEANU, B. 161.
La spate au auzit vorbă romînească. C. PETRESCU, A. 323.
Din spatele fabricii apărură soldații. SAHIA, N. 37.
În spatele meu cineva își suflă zgomotos nasul. DELAVRANCEA, H. T. 263.
I se părea că-l trage cineva de la spate. ISPIRESCU, L. 36.
Vine, tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele mele. CREANGĂ, O. A. 66.
Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul. EMINESCU, O. I 148.
(Pe) la spate sau
(pe) la spatele cuiva = pe ascuns, din umbră.
Îl știu eu cît e de priitor și de darnic la spatele altora. CREANGĂ, P. 250. ◊
Expr. A întoarce (cuiva)
spatele = a nu mai vrea să știi de cineva, a nu mai lua în seamă pe cineva.
Comșa, ne putem întoarce spatele de pe acum. C. PETRESCU, Î. II 58.
A-l strînge pe cineva în spate, se spune cînd cineva se înfioară (de frig sau de spaimă).
Cînd știa că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele ș-o strîngea în spate de frică. CREANGĂ, P. 314.
A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic (despre ceva), a nu avea habar.
Începu și mai tare să se jure și să se dezvinuiască că nu știe nici cu spatele cum de-au venit... în buzunar la dînsul. SBIERA, P. 157.
Mama, sărmana, nu știa de asta nici cu spatele. CREANGĂ, A. 55.
Adus de spate v. adus. A fi (sau
a sta) cu grija (sau
cu frica) în spate v. frică. A avea spete = a avea sprijin, protecție.
N-avea spete nicăire Nici prieteni. CONTEMPORANUL, VI
II 255. (Familiar)
A face (cuiva)
spatele darabană v. darabană. A da (ceva)
după spate v. da3 (
I 9).
A da (un pahar cu băutură)
pe spate = a bea repede, pe nerăsuflate.
Ipate, care dă oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150.
Mă doare în spate = puțin îmi pasă, nu mă sinchisesc.
Mă doare în spate... de nevricalele ei. DUMITRIU, B. F. 45.
A arunca ceva pe spatele cuiva sau, rar,
a lăsa ceva (cuiva)
pe spate = a împovăra pe cineva cu ceva, a lăsa pe cineva să se descurce cum o ști.
Au aruncat toată greutatea reconstrucției țării pe spatele clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948,
nr. 108, 2/6.
Îmi strînse mîna cu căldură, mulțumindu-mi că l-am întovărășit, și-mi lăsă trăsura pe spate cu două ore de plată. GANE, N. III 161.
2. Partea de dinapoi a unor obiecte, opusă feței; parte a unei poziții sau a unei formații, contrară direcției, fațadei sau părții spre care este orientată.
Nu pot cădea deci in spatele satului. CAMIL PETRESCU, U. N. 320.
Ce ne facem, domnule prefect, dacă în spatele trupei se ridică din nou satele? REBREANU, R. II 228.
Să încalece și să cadă în coasta și în spatele lor. DELAVRANCEA, O. II 217. ♦ Parte a unei haine care acoperă partea dorsală a corpului.
3. Spetează a unui scaun; rezemătoare.
Asta n-o mai cred! spuse, lăsîndu-se pe spatele jîlțului. C. PETRESCU, Î. I 9.
SPÁTE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) șa, (înv. și fam.) cârcă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 3. dos. (În ~le casei.) 4. dos, fund. (În ~le curții.) SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar. SPÁTE ~ n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la șale); spinare. * În ~ pe partea dindărăt a corpului. Pe ~ culcat cu fața în sus. Din (sau la, pe la, de la, în) ~ din (sau în) urmă; din dos. Adus de ~ încovoiat, îndoit. A-i întoarce cuiva ~le a se supăra pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fără știrea cuiva. A nu ști nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu bănui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) în ~ a fi tot timpul neliniștit. A arunca ceva pe (sau în) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lăsa în seama altuia anumite obligații. A avea ~ (tare) a fi protejat, susținut (de cineva). 2) Probă sportivă de înot (cu fața în sus). 3) Partea dindărăt a unui obiect; dos. În ~le casei. 4) Teritoriu aflat în urma frontului. În ~le dușmanului. /<lat. spatha SPATE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) șa, (înv. și fam.) cîrcă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.) 3. dos. (În ~ casei.) 4. dos, fund. (În ~ curții.) spate s. v. CONT. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. SPĂTAR. șira spatelor s. v. COLOANĂ VERTEBRALĂ. ȘIRA SPINĂRII. spáte în expr. a veni (puternic) din spate 1984 A fi în ascensiune valorică, a promite v. șutér a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
a avea spate tare expr. a avea sprijin / protecție din partea unor persoane importante
a cădea pe spate (în fața cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera.
a da la spate expr. a fura.
a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat.
a intra prin dos / prin spate expr. (d. bărbați) a practica sexul anal.
a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (
pe cineva).
a sufla (
cuiva)
în spate expr. a submina poziția socială sau profesională a cuiva pentru a-i lua locul.
a vorbi pe la spate (
pe cineva)
expr. a bârfi; a calomnia.
din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate. din spate regină, din față ruină expr. v.
din spate liceu, din față muzeu. la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără. spate s. n. sg. protecție din partea unei persoane influente.
te mănâncă spatele / spinarea? expr. vrei bătaie?