SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv.) A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.

SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.

SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea, tăria; a slăbi. Trupul i se slăbănogise de atîta nevoințâ. STĂNOIU, C. I. 168. Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421.

slăbănogí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogésc, imperf. 3 sg. slăbănogeá; conj. prez. 3 să slăbănogeáscă

slăbănogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogésc, imperf. 3 sg. slăbănogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. slăbănogeáscă

SLĂBĂNOGÍ vb. v. debilita.

SLĂBĂNOGÍ vb. v. paraliza.

slăbănogì v. a deveni infirm: brațul meu slăbănogit ISP.

slăbănogésc v. tr. (d. slăbănog). Fac slăbănog: boala l-a slăbănogit. V. intr. Rar. Devin slăbănog.

SLĂBĂNOGI vb. a (se) debilita, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

slăbănogi vb. v. PARALIZA.