SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl. și: sindromuri] – Din fr. syndrome.

SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl. și: sindromuri] – Din fr. syndrome.

SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea simptomelor caracteristice unei boli. Ambele sindroame se produc printr-o insuficiență de irigație sanguină miocardică. DANIELOPOLU, F. N. II 231. Admitem posibilitatea unei relații între turburările glandelor endocrine și sindromul lui Parkinson. PARHON, O. A. I 294.

sindróm s. n., pl. sindroáme

sindróm s. n., pl. sindroáme

SINDRÓM s.n. Totalitatea simptoamelor care caracterizează o anumită afecțiune. [Pl. -oame, -omuri. / < fr., gr. syndrome – concurs < syn – cu, dromos – cursă].

SINDRÓM s. n. complex de simptome care caracterizează o anumită afecțiune. (< fr. syndrome)

SINDRÓM ~oáme n. Complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare patologică a organismului. [Sil. sin-drom] /<fr. syndrome

*sindróm n., pl. urĭ și ome (fr. syndrome, d. vgr. sýndromos, d. sýn, împreună, și dromos, alergare. V. drum). Med. Totalitea simptomelor care caracterizează o boală: sindromele febreĭ tifoide.

a suferi de sindromul N. F. expr. (glum. – d. femei) 1. a fi veșnic pusă pe ceartă, a fi arțăgoasă. 2. a avea tulburări hormonale provocate de abstinența sexuală prelungită.