sfârlác2, sfârlácuri, s.n. 1. (înv. și pop.) smârc format la obârșia unui izvor, a unui pârâu. 2. (reg.; în forma: sforac) confluența a două râuri; locul unde se întâlnesc două văi. 3. (reg.) deal de înălțime redusă. 4. mic roi de albine.

sfârlac n. Mold. 1. roiu mic; 2. mlaștină mică pe coasta muntelui. [Aluziune la precipitarea albinelor și a apei turbure].

sfîrlác n., pl. e (d. sfirlă. Cp. și cu turc. fyrlak, sfîrleaza, titirez). Mold. Munt. Roĭ mic. Baltă mică.