SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. Care salvează sau poate salva. Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. ◊ (Substantivat) Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158.

salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoáre

salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; f. sg. și pl. salvatoáre

SALVATÓR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mântuitor, (înv.) mântuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ul meu!) 3. adj. v. salutar. 4. adj. v. mântuitor.

SALVATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator].

SALVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)

SALVATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care salvează; izbăvitor. Remediu ~. Idee ~oare. /a salva + suf. ~tor

salvator a. și m. mântuitor.

* salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ.

SALVATOR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) mîntuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ meu!) 3. adj. providențial, salutar. (Împrejurare ~.) 4. adj. (BIS.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) spăsitor.