SĂVÎRȘÍT, -Ă, săvîrșiți, -te, adj. (Învechit) 1. (Gram.; în expr.) Timp săvîrșit = perfect simplu. Ei nicăieri n-au voit a întrebuința timpul săvîrșit a verbului, ci tot cel nehotărît; niciodată: avui, făcui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am făcut. NEGRUZZI, S. I 256. 2. Fig. Perfect, desăvîrșit. Lumea este... Ca cel mai săvîrșit cadru. CONACHI, P. 289.

SĂVÂRȘÍT adj. v. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, gata, ideal, isprăvit, încheiat, magistral, minunat, perfect, sfârșit, splendid, sublim, superb, terminat.

SĂVÂRȘÍT adj., s. v. decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.

SĂVÂRȘÍT s. v. calcul, cap, capăt, decedare, deces, destinație, dispariție, efectuare, executare, execuție, facere, final, fine, funcție, gând, idee, intenție, împlinire, încheiere, îndeplinire, înfăptuire, moarte, pieire, plan, prăpădire, proiect, răposare, realizare, săvârșire, scop, sfârșit, socoteală, stingere, sucombare.

TIMPUL SĂVÂRȘÍT s. v. perfectul simplu.

săvîrșit adj.v. DESĂVÎRȘIT. EXCEPȚIONAL. EXTRAORDINAR. FORMIDABIL. GATA. IDEAL. ISPRĂVIT. ÎNCHEIAT. MAGISTRAL. MINUNAT. PERFECT. SFÎRȘIT. SPLENDID. SUBLIM. SUPERB. TERMINAT.

săvîrșit adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT.

săvîrșit s. v. CALCUL. CAP. CAPĂT. DECEDARE. DECES. DESTINAȚIE. DISPARIȚIE. EFECTUARE. EXECUTARE. EXECUȚIE. FACERE. FINAL. FINE. FUNCȚIE. GÎND. IDEE. INTENȚIE. ÎMPLINIRE. ÎNCHEIERE. ÎNDEPLINIRE. ÎNFĂPTUIRE. MOARTE. PIEIRE. PLAN. PRĂPĂDIRE. PROIECT. RĂPOSARE, REALIZARE. SĂVÎRȘIRE. SCOP. SFÎRȘIT. SOCOTEALĂ. STINGERE. SUCOMBARE.

timpul săvîrșit s. v. PERFECTUL SIMPLU.