RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.

rodnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 să rodniceáscă

rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă

A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic

rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.

rodnicésc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic.