Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 930495:

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.

Rodnici dex online | sinonim

Rodnici definitie