RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I. Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ceea ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din fr. rivaliser.

RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I. Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din fr. rivaliser.

RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ce privește talentul, meritul, puterea, vaza, dragostea; a concura. A rivalizat cu cei mai mari scamatori ai lumii. SAHIA, N. 66. ♦ A sta alături de, a egala, a sta pe aceeași treaptă.

rivalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rivalizeáză

rivalizá vb., ind. prez. 1 sg. rivalizéz, 3 sg. și pl. rivalizeáză

RIVALIZÁ vb. v. concura.

RIVALIZÁ vb. I. intr. A năzui, a tinde să ajungă. ♦ A sta alături de...; a egala. [< fr. rivaliser].

RIVALIZÁ vb. intr. a aspira, a tinde să ajungă, să întreacă pe cineva; a concura. ◊ a sta alături de...; a egala. (< fr. rivaliser)

A RIVALIZÁ ~éz intranz. 1) A fi rival; a lupta pentru întâietate într-un domeniu. 2) A avea aproximativ șanse egale de izbândă; a sta pe aceeași treaptă. /<fr. rivaliser

rivalizà v. a se întrece în talent sau merit cu cineva.

*rivalizéz v. intr. (fr. rivaliser, d. rival, rival). Îs în rivalitate, mă întrec cu altu: porturile rivalizează între ele.

RIVALIZA vb. a concura. (Produsele noastre ~ pe cele străine.)