Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru rezonare

REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.
rezoná vb., ind. prez. 1 sg. rezonéz, 3 sg. și pl. rezoneáză
REZONÁ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, reflecta.
REZONÁ1 vb. I. intr. (Franțuzism) A raționa. [< fr. raisonner].
REZONÁ2 vb. I. intr. (Rar) A se afla în rezonanță. [< fr. résonner].
A REZONÁ ~éz intranz. rar A confrunta două sau mai multe judecăți pentru a trage o concluzie; a cântări cu mintea; a cumpăni. /<fr. raisonner, germ. raisonnieren

Rezonare dex online | sinonim

Rezonare definitie

Intrare: rezonare
rezonare infinitiv lung
Creare CV Creare CV