RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. (Franțuzism rar) Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere, revenire la viață. Psihofiziologia ne arată că e perfect cu putință această înviere a unei paralitice... știința ne zice dar că e perfect posibilă această resuscitare prin voință. GHEREA, ST. CR. I 254.

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuscitáre s. f. suscitare

RESUSCITÁRE s. (MED.) reînviere.

RESUSCITÁRE s.f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere; reanimare. [< resuscita].

RESUSCITARE s. (MED.) reînviere.