REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A pune capăt, a curma, a înăbuși prin mijloace drastice, prin violență (o acțiune, desfășurarea unui proces etc.). Orice încercare de dezordine, înainte de-a servi ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar. REBREANU, R. II 21. Mihai-vodă Viteazul la anul al doilea al domniei sale(1594)... avu a reprima o răscoală de boieri. ODOBESCU, S. I 430.

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. reprím, 3 sg. și pl. reprímă

REPRIMÁ vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)

REPRIMÁ vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuși prin măsuri drastice (o acțiune, o opoziție etc.). [P.i. reprím. / < fr. réprimer, it., lat. reprimere].

REPRIMÁ vb. tr. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.). (< fr. réprimer)

A REPRIMÁ reprím tranz. (acțiuni de revoltă, de opoziție etc.) A curma prin violență; a înăbuși. /<fr. réprimer

reprimà v. 1. a opri acțiunea, efectul unui lucru: a-și reprima pasiunile; 2. a împiedica răul prin amenințare ori pedeapsă.

*reprím, a -á v. tr. (fr. réprimer, d. lat. reprimere. V. com-prim). Înfrînez, înăbuș: a reprima o răscoală.

REPRIMA vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)