Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru report

REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă, total reportate sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.
REPÓRT, reporturi, s. n. (Contabilitate) Trecere a unei sume (reprezentînd un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei de pe pagina următoare, pentru a fi adunată la rîndul ei; p. ext. suma reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior.
repórt (sumă) s. n., pl. repórturi
repórt s. n., pl. repórturi
REPÓRT s. v. reportare.
REPÓRT s.n. 1. (Cont.) Trecere a unei sume, a unui total din josul coloanei în fruntea coloanei de pe pagina următoare a unui registru; (p. ext.) suma, totalul reportat. ♦ Prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 2. Trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în unul posterior. [< fr. report].
REPÓRT s. n. 1. trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare a unui registru; suma reportată. ◊ transfer al unui desen de pe un material pe altul, în vederea imprimării litografice. 2. amânare pe o altă dată decât cea inițial stabilită. ◊ prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 3. trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în următorul. (< fr. report)
REPÓRT ~uri n. cont. Trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a continua operația adunării. /<fr. report
report n. 1. transportarea unei sume la pagina următoare, într’o contabilitate; 2. operațiune de Bursă, ce consistă a continua o operațiune pentru o dată mai târzie; 3. Jur. acțiunea de a reporta la moștenire ceeace s’a primit înainte: reportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului.
*repórt n., pl. urĭ (fr. report, d. reporter, a reporta). Transcrierea uneĭ sume din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare: a face un report. Această sumă transcrisă: reportu e de 1000 de francĭ. Prelungirea pînă la lichidarea următoare a uneĭ operațiunĭ ajunse la termin (la bursă). Suma plătită p. acest scop de cel care cere reportu. V. raport.
REPORT s. reportare. (~ unei sume.)

Report dex online | sinonim

Report definitie

Intrare: report
report substantiv neutru