RECHEMÁ, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re¹- + chema.

rechemá vb., ind. prez. 1 sg. rechém, 3 sg. și pl. recheámă; conj. prez. 3 sg. și pl. rechéme

RECHEMÁ vb. v. evoca.

A RECHEMÁ rechém tranz. 1) A chema din nou. ~ în armată. 2) A chema înapoi. ~ un ambasador. 3) fig. (evenimente, fapte sau imagini din trecut) A readuce în amintire, a evoca; a reaminti. /re- + a chema