Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru reazem

RÁZĂM s. n. v. reazem.
REÁZĂM s. n. v. reazem.
RE├üZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigur─â sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezem─âtoare. ÔŚŐ (Mec.) Punct de reazem = punct fix ├«n jurul c─âruia for╚Ťa ╚Öi rezisten╚Ťa tind s─â ajung─â ├«n echilibru. ÔÖŽ Parte a unui sistem tehnic prin care se face leg─âtura ├«ntre dou─â corpuri ╚Öi care impune anumite restric╚Ťii deplas─ârii relative a acestora. ÔÖŽ (Rar) Balustrad─â. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei ac╚Ťiuni; motiv, temei. [Var.: r├íz─âm, re├íz─âm, re├ízim s. n.] ÔÇô Din rezema (derivat regresiv).
REÁZIM s. n. v. reazem.
RÁZĂM s. n. v. reazem.
REÁZĂM s. n. v. reazem.
RE├üZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigur─â sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezem─âtoare. ÔŚŐ (Mec.) Punct de reazem = punct fix ├«n jurul c─âruia for╚Ťa ╚Öi rezisten╚Ťa tind s─â ajung─â ├«n echilibru. ÔÖŽ Parte a unui sistem tehnic prin care se face leg─âtura ├«ntre dou─â corpuri ╚Öi care impune anumite restric╚Ťii deplas─ârii relative a acestora. ÔÖŽ (Rar) Balustrad─â. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei ac╚Ťiuni; motiv, temei. [Var.: r├íz─âm, re├íz─âm, re├ízim s. n.] ÔÇô Din rezema (derivat regresiv).
REÁZIM s. n. v. reazem.
RÁZĂM s. n. v. reazem.
REÁZĂM s. n. v. reazem.
RE├üZEM, reazeme, s. n. (╚śi ├«n formele reazim, razem, reaz─âm) 1. Obiect, corp stabil de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezem─âtoare. Femeia a adormit... b├«jb├«ind ├«n gol, cu m├«na ├«nfrigurat─â, dup─â un reazim. POPA, V. 318. ÔÖŽ Balustrad─â. (Atestat ├«n forma raz─âm) Scutur─â din cap, b─âtu cu m├«na pe raz─âmul sc─ârii. DELAVRANCEA, la TDRG. ÔŚŐ (Mec.) Punct de reazem = punct fix ├«n jurul c─âruia for╚Ťa ╚Öi rezisten╚Ťa tind s─â ajung─â ├«n echilibru. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. Toat─â fiin╚Ťa cea sim╚Ťitoare Cat─â un reazem m├«ng├«ietor. ALECSANDRI, P. II 133. ├Än el Apolon afl─â a slavei sale razem. NEGRUZZI, S. II 176. Trist lucru este s─â nu aib─â cineva alt reazim dec├«t meritele p─ârin╚Ťilor. BOLLIAC, O. 262. Cine-╚Öi cat─â reaz─âm afar─â din popor Se reazem─â pe-o umbr─â de nour trec─âtor. ALECSANDRI, T. II 169. ÔÖŽ Motiv, temei. ╚śterge-╚Ťi ochii, nu mai pl├«nge!... A fost crud─â-nvinuirea, A fost crud─â ╚Öi nedreapt─â, f─âr─â razem, f─âr─â fond. EMINESCU, O. I 30. 3. Parte a unui sistem tehnic prin care se face leg─âtura ├«ntre dou─â solide ╚Öi care impune anumite restric╚Ťii deplas─ârilor relative ale acestora. Reazem simplu. Reazem cilindric. ÔÇô Variante: r├íz─âm (SLAVICI, N. II 212), r├ízem, r├ízim (BENIUC, V. 9, ARDELEANU, D. 177), re├íz─âm (B─éLCESCU, O. I 24), re├ízim s. n.
REÁZIM s. n. v. reazem.
reázem s. n., pl. reázeme
reázem s. n., pl. reázeme
REÁZEM s. 1. v. proptea. 2. (TEHN.) rezemătoare, sprijin. (O piesă care servește ca ~.) 3. v. ajutor.
RE├üZEM s. v. ap─âr─âtor, balustrad─â, m├ón─â curent─â, ocrotitor, parapet, parmacl├óc, pat, p─âlimar, protector, ramp─â, rezem─âtoare, sprijin, sprijinitor, sus╚Ťin─âtor.
RE├üZEM ~e n. 1) Obiect care asigur─â sprijinirea unui corp. ÔŚŐ Punct de ~ loc de contact dintre dou─â corpuri solide unde se exercit─â for╚Ťe de ac╚Ťiune ╚Öi reac╚Ťiune. 2) fig. Sus╚Ťinere material─â sau moral─â; ajutor; sprijin. ~ la b─âtr├óne╚Ťe. 3) tehn. Leg─âtur─â ├«ntre dou─â elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema
reazim (razim) n. 1. proptea, sprijin; 2. fig. protec╚Ťiune: bizuindu-se pe reazimul lor ost─â╚Öesc OD. [Origin─â necunoscut─â].
rázăm, răzăm-, V. reazem, rezem-.
1) re├ízem n., pl. rezeme (lat. *r─Ľm─Ľdium, accentuat r├ęmedium pin reducerea lu─ş -dium la o singur─â silab─â, de unde, pin met., sÔÇÖa f─âcut *reamez, apo─ş reazem, ca ╚Öi la verbu rezem, pe c├«nd ├«n primez 1, derivat tot din m─Ľdium, mijloc, accentu a r─âmas pe r─âd. V. mez). Sprijin, proptea, lucru pus supt altu ca s─â-l sus╚Ťie. Fig. Protec╚Ťiune, sprijin: a avea un reazem ├«n nenorocire. Mec. Punct de reazem, punct fix ├«n prejuru c─âru─şa puterea ╚Öi rezisten╚Ťa tind s─â se pu─şe ├«n echilibru. ÔÇô ├Än est r├íz─âm, pl. -─âme.
REAZEM s. 1. pop, proptea, sprijin, sus╚Ťinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoan─â, propt─â, propteal─â, propti╚Ö, ╚Öprai╚Ť, (prin Munt. ╚Öi Olt.) papainog, (Transilv.) ╚Öo╚Ö, (├«nv.) rezem─âtur─â, sprijineal─â, sprijoan─â. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEHN.) rezem─âtoare, sprijin. (O pies─â care serve╚Öte ca ~.) 3. ajutor, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ b─âtr├«ne╚Ťelor lui.)
reazem s. v. APĂRĂTOR. BALUSTRADĂ. MÎNĂ CURENTĂ. OCROTITOR. PARAPET. PARMACLÎC. PAT. PĂLIMAR. PROTECTOR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

Reazem dex online | sinonim

Reazem definitie

Intrare: reazem
raz─âm
reaz─âm
reazim
reazem substantiv neutru