PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal.

PROVENȚÁL, -Ă s. m. și f., adj. v. provensal.

PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază din Provence sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau populației ei, privitor la Provence sau la populația ei, originar din Provence. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. provençal.

PROVENȚÁL, -Ă s. m. și f., adj. v. provensal.

PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, adj. Care se referă la Provența (provincie din sud-estul Franței), din Provența. Limba provensală. ♦ (Substantivat) Locuitor din Provența. – Variantă: provențál, -ă (ALECSANDRI, S. 108) adj.

PROVENȚÁL, -Ă adj. v. provensal.

provensál adj. m., s. m., pl. provensáli; adj. f., s. f. provensálă, pl. provensále

provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei

provensál s. m., adj. m., pl. provensáli; f. sg. provensálă, g.-d. art. provensálei, pl. provensále

provensálă (limba) s. f., g.-d. art. provensálei

PROVENSÁL, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Provence. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în sudul Franței. (< fr. provenșale)

provențal a. ce ține de Provența: limba provențală.

*provențál, -ă s. (fr. Provençal). Locuitor din Provența, sudu Franciiĭ. Adj. Limba provențală. Adv. A vorbi provențal.

PROVENSÁLĂ s. f. (cf. fr. provençale, după lat. provinciales „locuitori ai regiunii Provincia”): v. occitánă.