PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective.

PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. V. viitorologie. – Din fr. prospective.

!prospectívă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectívei; (proiecte) pl. prospectíve

prospectívă s. f. (sil. mf. -spec-), g.-d. art. prospectívei; pl. prospectíve

PROSPECTÍVĂ s. v. știința viitorului.

PROSPECTÍVĂ s.f. Știință având ca obiect cauzele tehnice, economice și sociale care accelerează dezvoltarea lumii moderne, precum și prevederea situațiilor care pot decurge din influențele lor conjugate. V. futurologie. [< fr. prospective].

PROSPECTÍVĂ ~e f. Ansamblu de cercetări efectuate asupra evoluției viitoare a societății moderne, care permit să se facă anumite previziuni. /<fr. prospective

PROSPECTÍVĂ (< fr.) s. f. Cercetare sistematică a viitorului, care, pornind de la analiza influenței conjugate a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic, social etc. asupra evoluției accelerate a lumii moderne, urmărește crearea unei viziuni globale, de largă aproximație, asupra evoluției accelerate a lumii moderne. Inițiatorul acestei metode esre filozoful francez Gaston Berger. Sin. viitorologie, știința viitorului.