PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga.

PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga.

PROROGÁRE, prorogări, s. f. Faptul de a proroga; amînare a termenului fixat de legi sau regulamente pentru începerea unei activități. Prorogarea parlamentului.

prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri

prorogáre s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări

PROROGÁRE s. (JUR.) prorogație. (~ unui termen scadent.)

PROROGÁRE s.f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. [< proroga].

PROROGÁRE s. f. 1. acțiunea de a proroga; prorogație. 2. extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative. (< proroga)

PROROGÁRE ~ări f. 1) v. A PROROGA. 2) Depășire a competenței unui organ de jurisdicție. 3) Act prin care se amână o ședință sau o adunare legislativă. /v. a proroga

*prorogațiúne f. lat. prorogátio, -ónis. V. rugăcĭune). Acțiunea de a proroga. – Și -áție, dar ob. -áre.

PROROGARE s. (JUR.) prorogație. (~ unui termen scadent.)