PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera.

PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera.

PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. 1. (Biol.) Înmulțire, sporire a celulelor din organism. într-o altă preparațiune, se vede proliferarea unei fibre musculare într-un fel de înmugurire. BABEȘ, O. A. I 134. 2. Procreare, reproducere, înmulțire.

proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri

proliferáre s. f., g.-d. art. proliferării; pl. proliferări

PROLIFERÁRE s. proliferație. (~ a celulelor organice.)

PROLIFERÁRE s.f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. [< prolifera].

PROLIFERARE s. (MED.) proliferație. (~ a celulelor organice.)