PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa.

PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. – V. programa.

PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa; introducere, fixare într-un program de activitate. V. planificare.

programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri

programáre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. programării; pl. programări

PROGRAMÁRE s. planificare. (~ cuiva la analize.)

PROGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei; (spec.; fin.) hârtie prin care se atestă că s-a programat ceva. ♦ Ramură a matematicilor aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatoarelor electronice. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. [< programa].

PROGRAMÁRE s. f. 1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. 2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare. ♦ ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile. (< programa)

PROGRAMÁRE ~ări f. 1) v. A PROGRAMA. 2) Operația de elaborare a unei programe la calculatorul electronic. /v. a programa

PROGRAMARE s. planificare. (~ cuiva la analize.)