PREPÚS², -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.

PREPÚS², -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.

PREPÚS³, -Ă, prepuși, -se, adj. (Rar) Presupus, bănuit; suspectat. Mi-ar place să străbat... vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77.

PREPÚS¹, prepuși, s. m. (Rar) Persoană pusă să reprezinte pe cineva, să înlocuiască pe cineva; reprezentant, înlocuitor, suplinitor. Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, D. 263. La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi in felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, S. I. 77.

prepús adj. m., s. m., pl. prepúși; f. sg. prepúsă, pl. prepúse

PREPÚS adj. v. artificial, bănuit, fals, presupus, suspectat.

PREPÚS¹ ~să (~și, ~se) Care este pus înainte. /v. a prepune

PREPÚS² ~și m. jur. Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție sub controlul sau directivele altei persoane. /v. a prepune

prepún și -púĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. prae-pónere, a pune înainte. V. pun). Adaug, pun în loc: prepuse cămileĭ capul bouluĭ (Cant.), a prepune un tiv uneĭ rochiĭ (fiind-că nu s’a ajuns stofa), acest om și-a prepus o barbă falsă. Substituĭ, pun în loc: a prepune un om al tăŭ la o afacere. Vechĭ (ca vsl. prĭe-ložiti). Pun ca să vadă, spun: a prepune cuĭva un cuvînt. Presupun. Est. Bănuĭesc: prepunea că el e hoțu, îl prepunea că e hoț. Vechĭ. Transpun, traduc. Transcriŭ, copiez. – Și pri- (Dos.).

prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr’un prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr’de prepus. – Și pri- (Dos.).

prepus adj. v. ARTIFICIAL. BĂNUIT. FALS. PRESUPUS. SUSPECTAT.