PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre²- + judeca (după fr. prejuger).

prejudecá vb., ind. prez. 1 sg. prejúdec, 3 sg. și pl. prejúdecă

PREJUDECÁ vb. v. prevedea.

A PREJUDECÁ prejúdec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca