13 definiții pentru preface
PREFÁCE, prefác, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba.
2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea.
3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. –
Pre2 +
face (după
sl. prĕtvoriti). PREFÁCE, prefác, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba.
2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea.
3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. –
Pre2 +
face (după
sl. prĕtvoriti).
PREFÁCE, prefác, vb. III.
1. Tranz. (Folosit și absolut) A da unei ființe sau unui lucru o înfățișare, o formă sau un conținut nou; a transforma, a schimba, a preschimba.
Numai iată că iar îi iese spinul înainte, îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și, prefăcîndu-și glasul, începe a căina pe fiul craiului. CREANGĂ, P. 202.
Răvărsarea popoarelor nouă a prefăcut pămîntul. RUSSO, O. 83.
O, an, prezis atîta, măreț, reformator.. prefă, răstoarnă și îmbunătățează. ALEXANDRESCU, P. 77. (Cu pronunțare regională)
Trebuie mai întîi să ne prifacem numele; să le mai lungim. Tu, te-i chema de azi înainte Pungescovici și eu Bondicescu. ALECSANDRI, T. I 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin
prep. «în» și arătînd rezultatul schimbării)
Englezii se răzbunară prefăcînd satul în cenușă printr-un bombardament în regulă. BART, E. 321.
Hîrca aceasta de babă... prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit, răpciugos și răpănos. CREANGĂ, P. 101.
Anii prefac copilul nebunatic în omul cu mintea coaptă. RUSSO, O. A. 68. ◊ (Rar, urmat de un adjectiv sau participiu)
O babă i-a zis Că Fira pe fată S-o prefacă moartă. COȘBUC, P. II 151. ◊
Refl. Fata împăratului se preface într-o păsărică și zboară nevăzută printre cinci străji. CREANGĂ, O. A. 259.
Și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie-închisă ca vișina coaptă. EMINESCU, N. 17. ◊
Refl. pas. Mitreo, se apropie și pentru necăjită țara noastră eliberarea. Și atunci democrația va lua cîrma. Cîte se vor face și preface toate trebuiesc apărate. SADOVEANU, M. C. 125.
2. Tranz. A transforma un obiect de îmbrăcăminte, dîndu-i altă înfățișare, altă croială.
Adusese o croitoreasă cu ziua, in casă, să-i prefacă o rochie neagră. C. PETRESCU, C. V. 169.
3. Refl. A simula o acțiune cu scopul de a induce
în eroare pe cineva.
Se prefăcea a nu înțelege că nu e dorit. VORNIC, P. 197.
Împrejur satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormînt. REBREANU, R. II 106.
Apoi capra pornește înainte plîngînd și lupul după dînsa, prefăcîndu-se că plînge. CREANGĂ, P. 31. ◊ (Urmat de un nume predicativ)
Pentru atîta lucru ai șovăit? – întrebă, prefăcîndu-se dezamăgit. VORNIC, P. 130.
prefáce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prefác, 1
pl. prefácem, 2
pl. prefáceți; imper. 2
sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút PREFÁCE vb. 1. v. metamorfoza. 2. v. renova. 3. v. transforma. 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. v. modifica. 6. v. transforma. 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 9. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 10. v. simula. PREFÁCE vb. v. contraface, deghiza, face, falsifica, găti, pregăti, prepara, tălmăci, traduce, transpune, travesti. A PREFÁCE prefác tranz. A face să se prefacă; a schimba; a modifica; a preschimba; a transforma. /pre- + a face A SE PREFÁCE mă prefác intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se schimba; a se preschimba; a se modifica; a se transforma. 2) A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a simula. /pre- + a face preface v.
1. a se transforma:
s’a prefăcut în păsărică; 2. a afecta un sentiment ce nu-l are cineva:
nu te mai preface. [Lat. *PERFACERE = clasic PERFICERE].
prefác, -ăcút, a
-áce v. tr. (
pre 2 și
fac, după vsl.
prĭetvoriti, refl.
-iti sen saŭ numaĭ
tv-, ca rom.
a se face). Fac, transform, schimb:
fărmăcătoarea Circe îĭ prefăcu în porcĭ (saŭ
îĭ făcu porcĭ)
pe tovarășiĭ luĭ Ulise. Modific, fac un lucru din altu (de ex., o haĭnă). Falsific. Îmĭ ascund starea orĭ sentimentele, afectez un sentiment pe care nu-l am:
se preface (orĭ
se face)
bolnav, trist. – În nord
prifac (ca rus.
pritvoritĭ).
preface vb. v. CONTRAFACE. DEGHIZA. FACE. FALSIFICA. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. TRAVESTI. PREFACE vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica; a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.) 2. a moderniza, a renova, (înv. și reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.) 3. a (se) schimba, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea în uscat.) 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. a modifica, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 6. a face, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ în neom.) 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 9. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 10. a se face, a simula, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (Se ~ că e nebun.) Preface dex online | sinonim
Preface definitie
Intrare: preface
preface verb grupa a III-a conjugarea a IX-a