Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru preface

PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti).
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti).
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A da unei ființe sau unui lucru o înfățișare, o formă sau un conținut nou; a transforma, a schimba, a preschimba. Numai iată că iar îi iese spinul înainte, îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și, prefăcîndu-și glasul, începe a căina pe fiul craiului. CREANGĂ, P. 202. Răvărsarea popoarelor nouă a prefăcut pămîntul. RUSSO, O. 83. O, an, prezis atîta, măreț, reformator.. prefă, răstoarnă și îmbunătățează. ALEXANDRESCU, P. 77. (Cu pronunțare regională) Trebuie mai întîi să ne prifacem numele; să le mai lungim. Tu, te-i chema de azi înainte Pungescovici și eu Bondicescu. ALECSANDRI, T. I 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» și arătînd rezultatul schimbării) Englezii se răzbunară prefăcînd satul în cenușă printr-un bombardament în regulă. BART, E. 321. Hîrca aceasta de babă... prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit, răpciugos și răpănos. CREANGĂ, P. 101. Anii prefac copilul nebunatic în omul cu mintea coaptă. RUSSO, O. A. 68. ◊ (Rar, urmat de un adjectiv sau participiu) O babă i-a zis Că Fira pe fată S-o prefacă moartă. COȘBUC, P. II 151. ◊ Refl. Fata împăratului se preface într-o păsărică și zboară nevăzută printre cinci străji. CREANGĂ, O. A. 259. Și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie-închisă ca vișina coaptă. EMINESCU, N. 17. ◊ Refl. pas. Mitreo, se apropie și pentru necăjită țara noastră eliberarea. Și atunci democrația va lua cîrma. Cîte se vor face și preface toate trebuiesc apărate. SADOVEANU, M. C. 125. 2. Tranz. A transforma un obiect de îmbrăcăminte, dîndu-i altă înfățișare, altă croială. Adusese o croitoreasă cu ziua, in casă, să-i prefacă o rochie neagră. C. PETRESCU, C. V. 169. 3. Refl. A simula o acțiune cu scopul de a induce în eroare pe cineva. Se prefăcea a nu înțelege că nu e dorit. VORNIC, P. 197. Împrejur satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormînt. REBREANU, R. II 106. Apoi capra pornește înainte plîngînd și lupul după dînsa, prefăcîndu-se că plînge. CREANGĂ, P. 31. ◊ (Urmat de un nume predicativ) Pentru atîta lucru ai șovăit? – întrebă, prefăcîndu-se dezamăgit. VORNIC, P. 130.
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefáce vb. → face
PREFÁCE vb. 1. v. metamorfoza. 2. v. renova. 3. v. transforma. 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. v. modifica. 6. v. transforma. 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 9. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 10. v. simula.
PREFÁCE vb. v. contraface, deghiza, face, falsifica, găti, pregăti, prepara, tălmăci, traduce, transpune, travesti.
A PREFÁCE prefác tranz. A face să se prefacă; a schimba; a modifica; a preschimba; a transforma. /pre- + a face
A SE PREFÁCE mă prefác intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se schimba; a se preschimba; a se modifica; a se transforma. 2) A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a simula. /pre- + a face
preface v. 1. a se transforma: s’a prefăcut în păsărică; 2. a afecta un sentiment ce nu-l are cineva: nu te mai preface. [Lat. *PERFACERE = clasic PERFICERE].
prefác, -ăcút, a -áce v. tr. (pre 2 și fac, după vsl. prĭetvoriti, refl. -iti sen saŭ numaĭ tv-, ca rom. a se face). Fac, transform, schimb: fărmăcătoarea Circe îĭ prefăcu în porcĭ (saŭ îĭ făcu porcĭ) pe tovarășiĭ luĭ Ulise. Modific, fac un lucru din altu (de ex., o haĭnă). Falsific. Îmĭ ascund starea orĭ sentimentele, afectez un sentiment pe care nu-l am: se preface (orĭ se face) bolnav, trist. – În nord prifac (ca rus. pritvoritĭ).
preface vb. v. CONTRAFACE. DEGHIZA. FACE. FALSIFICA. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. TRAVESTI.
PREFACE vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica; a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.) 2. a moderniza, a renova, (înv. și reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.) 3. a (se) schimba, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea în uscat.) 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. a modifica, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 6. a face, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ în neom.) 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 9. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 10. a se face, a simula, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (Se ~ că e nebun.)

Preface dex online | sinonim

Preface definitie

Intrare: preface
preface verb grupa a III-a conjugarea a IX-a