PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți.

PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți.

PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți; tocmeală, tîrguială; fig. negociere. Războită noroadelor s-a încheiat cu lungi precupețiri, congrese și tratate. C. PETRESCU, A. 164.

precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri

precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri

PRECUPEȚÍRE s. v. târg, târguială, tocmeală.

precupețire s. v. TÎRG. TÎRGUIALĂ. TOCMEALĂ.