POLINEZIÁN, -Ă, polinezieni, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Polineziei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Polineziei sau polinezienilor (1), privitor la Polinezia ori la polinezieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. polynésien.

POLINEZIÁN, -Ă, polinezieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Polineziei sau este originară de acolo; (la m. pl.) populație care locuiește în Polinezia. 2. Adj. Care aparține Polineziei sau polinezienilor (1), privitor la Polinezia sau la polinezieni, caracteristic, propriu Polineziei sau polinezienilor, originar din Polinezia; ca al polinezienilor. [Pr.: -zi-an] – Din fr. polynésien.

polinezián (-zi-an) adj. m., s. m., pl. polineziéni (-zi-eni); adj. f., s. f. polineziánă, pl. polineziéne

polinezián s. m., adj. m. (sil. -zi-an), pl. polineziéni (sil. -zi-eni); f. sg. polineziánă, g.-d. art. polineziénei, pl. polineziéne

POLINEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Polinezia. ◊ (s. f.) limbă aparținând grupului de limbi malaio-polineziene, vorbită de polinezieni. (< fr. polynésien)