PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc.. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în pămînt puieți, răsaduri, butași, vițe, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. V. sădi. Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. A fixa în pămînt un stîlp, un par etc. ♦ Fig. A așeza, a instala. Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160. ◊ (Refl., în expr.; familiar) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.

plantá (a ~) vb., ind. prez. 3 planteáză

plantá vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. și pl. planteáză

PLANTÁ vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)

PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].

PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

A PLANTÁ ~éz tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare

plantà v. a sădi, a pune o plantă în pământ să crească.

*plantéz v. tr. (lat. plantare, fr. planter). Răsădesc, pun o plantă în pămînt ca să prindă rădăcină. Vîr, înfig: a planta steagu în pămînt (maĭ des: a implanta). Fig. Pun ca să stea de pază: poliția plantase gardiștĭ la toate ĭeșirile. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc în picĭoare undeva: cerșitoriĭ se plantase la ușa bisericiĭ.

PLANTA vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)

a planta copii expr. (adol.) a se masturba.