PITÁC¹, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ.

PITÁC¹, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ.

PITÁC², pitace, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. (Uneori determinat prin «de boierie») Diplomă de boierie, decret de ridicare în rangul boieresc. îmbulzeala la ranguri era atît de mare, că se umpluse din scoarță în scoarță condica pitacului domnesc. GHICA, S. 37. Taci, băiete, nu te-ntrista, că doar inimile n-au pitace, n-au ranguri... singura lor boierie-i iubirea. ALECSANDRI, T. 1370. Un pitac de boierie era destul cuiva pentru ca să fie alegători sub regimul Regulamentului Organic. I. IONESCU, M. 190. 2. Poruncă scrisă; decret, ordonanță, dispoziție. A ieșit vreun pitac domnesc, cu popreliști pentru portul straielor de șiac? C. PETRESCU, A. R. 13. Sta așezată, printre felurite pitace domnești, pecetia cu care doamna, neștiind... să scrie, însemna numele său. ODOBESCU, S. A. 134. Scoase... pitacul de orînduire, învestit cu scrierea și sigiliul domnesc. FILIMON, C. 139. 3. (Rar) Scrisoare, răvaș. După ce-au citit pitacul, Onofrei ieși pe zid. COȘBUC, P. I 329.

pitác² (decret, scrisoare) (înv.) s. n., pl. pitáce

pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce

PITÁC s. v. autorizație, ban, decret, dispoziție, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanță, para, permis, plângere, poruncă, reclamație.

pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris).

PITÁC¹ ~ce n. înv. 1) Act domnesc de ridicare la rang boieresc. 2) Dispoziție scrisă. /<sl. pitaku

pitác³, pitáce, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-dracului = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt și gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care crește pe trunchiurile putrede de brad; lămâiță, urechea-babei.

pitac n. od. 1. ordin princiar: felurite pitace domnești OD.; 2. diplomă de nobleță (de rang inferior): pitac de boierie; 3. fig. privilegiu: inimile n’au pitace, n’au ranguri AL. [Gr. mod. PITÁKI].

2) pitác n., pl. e (ngr. pittákion, de unde și vsl. pitakŭ. V. pată). Vechĭ. Scrisoare domnească, decret domnesc. Pin ext. Diplomă de boĭerie. Fig. Privilegiŭ. V. bulă, hrisov, nizam.

pitac s. v. AUTORIZAȚIE. BAN. DECRET. DISPOZIȚIE. FRANC. GOLOGAN. HOTĂRÎRE. ORDIN. ORDONANȚĂ. PARA. PERMIS. PLÎNGERE. PORUNCĂ. RECLAMAȚIE.