PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală³. – Din magh. pallos.

PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală³. – Din magh. pallos.

páloș s. n., pl. páloșe

páloș s. n., pl. páloșe

PÁLOȘ s. (înv.) pată, spată. (Lovitură de ~.)

PÁLOȘ ~e n. înv. Sabie lată cu două tăișuri (încovoiată la vârf). /<ung. pallos

paloș n. sabie ascuțită: capul plecat paloșul nu-l taie BOL. [Ung. PALLOS[.

páloș n., pl. e (ung. pallos; pol. palasz, rus. paláš, sîrb. paloš; germ. pállasch, vfr. palache, it. paláscio. Originea acestor cuvinte poate fi turc. pala. V. pală 1). Sabie dreaptă lungă și lată cu doŭă tăĭușurĭ și cu garda în formă de cruce. V. spadă, tesac, baĭonetă).

PALOȘ s. (înv.) pală, spată. (Lovitură de ~.)

paloș, paloșe s. n. penis.