PĂLÍT², -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli².

PĂLÍT², -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli².

PĂLÍT², -Ă, păliți, -te, adj. (Despre fața omului) Palid. Socotea măria-sa că o va găsi plînsă și pălită la obraz. SADOVEANU, D. P. 99. ◊ (Poetic) Sufla un vînt iute, și luna-ngrozită... Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită întinse pustiuri abia luminînd. ALEXANDRESCU, M. 41.

PĂLÍT adj. v. galben, îngălbenit, pal, palid, slab, spălăcit, stins.

pălit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PAL. PALID. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS.