PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

PÎNGĂRÍT, -Ă, pîngăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. Nemernic, ticălos, spurcat. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. ◊ (Substantivat) Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598.

PÂNGĂRÍT adj. v. profanat.

PÂNGĂRÍT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.

PÂNGĂRÍT adj., s. v. păcătos.

Pângărit ≠ nepângărit

pîngărít, -ă adj. Profanat. Subst. Olt. (pîngănit). Păgîn, spurcat.

PÎNGĂRIT adj. profanat, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

pîngărit adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. TERFELIT.

pîngărit adj., s. v. PĂCĂTOS.