14 definiții pentru oscila
OSCILÁ, oscilez,
vb. I.
Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula.
2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua.
3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din
fr. osciller. OSCILÁ, oscilez,
vb. I.
Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula.
2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua.
3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din
fr. osciller. OSCILÁ, oscilez,
vb. I.
Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203.
2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.
oscilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 oscileáză
oscilá vb., ind. prez. 1 sg. osciléz, 3 sg. și pl. oscileáză OSCILÁ vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra. OSCILÁ vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia. OSCILÁ vb. I. intr.
1. A se mișca alternativ în direcții opuse.
2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].
OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (
fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)
A OSCILÁ ~éz intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.
*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu
1] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.
oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ȘOVĂI. VARIA. OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte și în alta.) Oscila dex online | sinonim
Oscila definitie
Intrare: oscila
oscila verb grupa I conjugarea a II-a