OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.

OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.

OPRÍT, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis, rezervat. Sînt vinovat că am rîvnit Mereu numai la bun oprit. ARGHEZI, V. 25. ◊ Pădure oprită = pădure în care e interzisă orice tăiere; opritură.

OPRÍT adj. 1. v. închis. 2. v. interzis. 3. v. nepermis. 4. v. prohibit. 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~ din dieta unui bolnav.)

oprit a. împiedecat: fata era oprită dela toate acestea CR.

oprít, -ă adj. (d. opresc). Împedecat. Interzis: intrarea oprită.

OPRIT adj. 1. închis. (Gazele sînt ~) 2. interzis. (Intrarea ~.) 3. interzis, neîngăduit, nepermis, proscris. (Un lucru ~.) 4. interzis, prohibit. (Băuturi ~.) 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~.)

OPRIT adj. 1. închis. (Gazele sînt ~J 2. interzis. (Intrarea ~.) 3. interzis, neîngăduit, nepermis, proscris. (Un lucru ~.) 4. interzis, prohibit. (Băuturi ~.) 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~.)