OPÉRCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)

OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].

OPERCUL s. (ANAT.) (pop.) ureche. (~ la pești.)