Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru obrintire
OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OBRINTÍRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
obrintíre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
obrintíre s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OBRINTÍRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Obrintire dex online | sinonim
Obrintire definitie
Intrare: obrintire
obrintire substantiv feminin
- silabisire: -brin-
