NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional (neurastenie, psihastenie, isterie). Rămîn cu trista mea nevroză, Cu dorul meu nespus de ducă. MACEDONSKI, O. I 159.

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevróză s. f. (sil. -vro-), g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

NEVRÓZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVRÓZĂ s.f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional. [< fr. névrose].

NEVRÓZĂ s. f. boală psihică datorată unor suprasolicitări, care se manifestă prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. névrose)

NEVRÓZĂ ~e f. (denumire generică) Boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. /<fr. névrose

nevroză f. boală de nervi: nevralgia, epilepsia și tetanosul sunt nevroze.

* nevróză f., pl. e (fr. névrose, d. ngr. névron, vgr. neûron, nerv). Med. Turburare de nervĭ, ca, de ex., neŭrastenia.

NEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVRÓZĂ (< fr.) s. f. Tulburare mentală fără substrat organic (cerebral), cauzată de traume psihice, surmenaj intelectual, în care pacientul păstrează contactul cu realitatea exterioară. Debutează într-un moment distinct al vârstei adulte. Ea nu afectează funcțiile esențiale ale personalității, iar subiectul o trăiește conștient și dureros, neputând-o depăși voluntar. Principalele forme clinice de n. sunt isteria, n. fobică, n. obsesională. Sin. nevropatie (2).