NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. (Despre nave; p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-at] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. (Despre nave; p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-at] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. Care a suferit un naufragiu. N-aude nimeni, nu răspunde nimeni. Nici țipenie de om. Parc-am fi undeva la capătul pămîntului. Naufragiați. Pierduți. SEBASTIAN, T. 16. ◊ (Substantivat) Două pasări albe... ca doi porumbei mesageri cu o veste bună spre necunoscuta insulă cu naufragiați. C. PETRESCU, Î. II 251. (Fig.) A băgat cineva de samă înfățișarea lui de naufragiat în luptă cu elementele nepăsătoare și nemiloase? SADOVEANU, O. VIII 155.

naufragiát s. m., adj. m., pl. naufragiáți; f. sg. naufragiátă, pl. naufragiáte

NAUFRAGIÁT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].

NAUFRAGIÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană, navă) care a suferit un naufragiu. (< naufragia)

naufragiat a. și m. care a perit sau a scăpat dintr’un naufragiu.

* naufragiát, -ă adj. Care a suferit naufragiŭ: corabie naufragiată, oamenĭ naufragiațĭ. Subst. Persoană care a suferit naufragiŭ. Fig. care n’a putut ajunge departe în carieră. – Și naŭ-.