NAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul, referitor la naționalism. 2. S. m. și f. Adept al naționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalista, fr. nationaliste, it. nazionalista, germ. Nationalist.

NAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul, referitor la naționalism. 2. S. m. și f. Adept al naționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalista, fr. nationaliste, it. nazionalista, germ. Nationalist.

NAȚIONALÍST, -Ă, naționaliști, -ste, adj. Care propagă naționalismul, care are la bază sau susține naționalismul. ♦ (Substantivat) Adept al naționalismului. Belciug era mare naționalist. REBREANU, I. 108.

naționalíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. naționalíști; adj. f., s. f. naționalístă, pl. naționalíste

naționalíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. naționalíști; f. sg. naționalístă, pl. naționalíste

NAȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la naționalism, propriu naționalismului. // s.m. și f. Partizan, adept al naționalismului. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationaliste].

NAȚIONALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al naționalismului. (< fr. nationaliste, germ. Nationalist)

NAȚIONALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de naționalism; propriu naționalismului. [Sil. -ți-o-] /<lat. nationalista, fr. nationaliste

NAȚIONALÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. Adept al naționalismului. [Sil. -ți-o-] /<lat. nationalista, fr. nationaliste

naționalist a. și m. partizan al unității neamului (românesc).

* naționalíst, -ă s. și adj. Partizan al naționalizmuluĭ: deputat, ziar naționalist.